La dus, pe traseul obisnuit, Bucuresti – Targoviste. Plecasem seara si in Bucuresti se anunta furtuna. Bagam viteza fiindca vedeam cum norii ma ajung din urma. Pe la jumatatea drumului am scapat de ei asa ca am facut o pauza de o tigara si cateva poze cu noua mea camera:
O scurta oprire la un lac din zona, din pacate fara rezultatele asteptate 🙂 Cu toate acestea peisajul era atat de frumos incat nu ne-a parut rau de vizita.
Dupa o scurta furtuna am plecat in plimbare pe dealurile din apropiere. Dar, dupa ce facusem 3 sferturi din drum si pozele de mai jos, o furtuna de vara prelungita ne-a convins sa ne intoarcem spre casa. Am incercat sa coboram prin padure, dar nu aveam cum sa ajungem la drum. Am urcat prin padure apoi am continuat pe drumul pe care venisem. Toti eram uzi pana la piele, mai putin eu, bocancii mei rezistand cu succes la toate baltile pe care le-au luat.
Intoarcerea spre Bucuresti am ales-o prin culoarul Rucar-Bran. Ultima parte a drumului Targoviste – Campulung este complet distrusa. Asfaltul este spart in foarte multe locuri, cu gropi de 15-20 cm alternand cu zone in care drumul e doar din pamant, cu pietris. Damburi, sleauri, gropi, masinile merg cu maxim 15 km/ora. Am notat zona pe harta cu rosu.
In cinstea politistului de la rutiera care l-a amendat pe Cebe in urma cu un an pentru ca a trecut “cu 95 km/ora printr-o intersectie de drumuri europene” (era foarte socat de indrazneala noastra):
Belvedere pe Rucar-Bran
Din pacate, incepand de aici cam 80% din drum am prins doar ploaie. Nu am mai facut poze ca sa nu ud camera si oricum am redus la maxim numarul de popasuri.
Trebuie tinut minte drumul asta, asfaltul este foarte bun, curbe, diferente de nivel, un peisaj care iti fura privirile si o panorama a intregului Brasov. Nu am facut poze din cauza ploii, nici sa fumam nu am reusit, stropii mari de ploaie mi-au facut varza tigara.
