” La un moment dat in viata, daca esti norocos, intalnesti stele arzatoare, noi
am avut norocul sa intalnim doua si am impartit drumul o perioada, acum aventura
lor incepe si drumul nostru se desparte urmand sa se reintersecteze “. Iata ca a
trecut o luna fara 3 zile, o luna fara dragii nostri frati Florin si Diana cu
care am impartit atatea experiente pe doua roti si nu numai. Doi oameni frumosi
care au plecat in aventura vietii lor in jurul lumii calare pe “bidiviul” lor
bavarez, un armasar in lege, de fier care-i va purta ca vantul si ca gandul pe
taramuri necunoscute lor pana acum. 87 poate si mai multe tari. Taramuri de
poveste, culturi extraordinare cu oameni si obiceiuri cum are pamantul asta mai
bun de dat ! Cand stai cu harta in brate si te uiti pe itinerariul lor iti
doresti sa fi copil din nou si sa-l rogi pe Fat Frumos sa-ti da calul lui
fermecat care prin vazduh sa te poarte si sa vezi lumea asta mare! Ei il au pe
al lor cal maiastru mult iubit. Aventura aceasta desii de mult in pregatire
parca nu ne-a pregatit pentru emotiile si trairile pe care le-am avut noi cei
care doar i-am calauzit, unii pana la locul de plecare din Bucuresti altii pana
la hotarele muntilor Carpati, cativa mai norocosi pana la granita cu Ungaria la
Nadlac si inca cativa pana la Budapesta pe pamant strain. Era o dimineata
frumoasa cu un soare ce venise la locul de intalnire sa ne incalzeasca cu razele
lui gingase, o dimineata de luni 23 Mai. Printre glume si imbarbatari zglobii,
imbratisari de bun ramas de la prieteni si parinti, ora plecarii ajunsese pe
nerasuflate punand in miscare alaiul de companioni pe doua roti. Drumul a fost
placut dar foarte scurt pana la Sinaia unde a urmat un alt sir de despartiri.
Emotiile incepeau sa fie citite din ce in ce mai clar pe chipurile celor doi.
Drumul ne-a purtat lin pe langa pietrele cetatii de la Rasnov ghidandu-ne
printre munti catre Sibiu. Dupa-amiaza ne-a prins langa Simeria intr-un camping
placut care ne astepta doar pe noi. Am campat, am dat drumul celor doua
necuvantatoare ( caini ) sa zburde in voie si ne-am apucat de pregatit o masa in
lege. Seara a venit usor cu o temperatura numai buna de stat afara la joc. Ne-am
jucat o Mima din care ne-am ales cu o usoara febra musculara de la atatea hohote
de ras. Nu am zabovit pana foarte tarziu pentru ca aveam un drum lung in fata a
doua zi. Dupa micul dejun bine cunoscut in familie si cafeaua aferenta am strans
campania si am purces la drum. Nadlacul a venit prea repede, aici era, gata este
timpul sa ne luam ramas bun. Dragilor nu va pot relata in cuvinte tumultul de
ganduri si sentimente pe care l-am avut, in schimb am sa incerc sa schitez
cateva lucruri pe care am reusit sa le descifrez pe chipurile celor prezeni si
foarte dragi mie. Mi-am vazut fratii care cu greu isi stapaneau lacrimile de
fericire in special dar si de tristete pentru ca doi ani trec dar trec greu si
se intampla multe in ei. Fratii si-au luat larevedere barbatesc cu strangeri de
mana si imbratisari fratesti iar fetele nu s-au eschivat in a etala doua trei
lacrimi. Usor usor i-am petrecut cu privirea cum au trecut granita si cu greu
ne-am urnit in directia opusa fata de ei. De aici inainte drumul avea sa ne
desparta cu fiecare kilometru parcurs de ei dar si de noi. Cei care s-au intors
urmau sa innopteze la Baile Herculane. Intr-un final am ajuns si aici pe seara
nu fara a trece pe la statuia celui mai Dac dintre Daci, Decebal. Drumul a fost
bun si printre peripetii de genul : pana pe fata si acumulator mort am ajuns cu
bine la destinatia pentru acea zi. Noapte am dormit-o neintorsi si dimineata
ne-a prins pregatiti pentru ultima parte a drumului de intoarcere acasa.
Aceleasi peripetii nelipsite, un motor se incapatana sa functioneze cum trebuie
dupa cateva opriri am reusit sa-i bagam mintile in cap si acesta l-a dus cuminte
pe stapan acasa. Ne-am despartit la intrarea in Bucuresti si fiecare a mers la
casa lui. Fiecare incercand sa-si gaseasca rutina zilnica. Aceasta a fost o
drumetie memorabila in care am mai pus o caramida la cetatea noastra, a
fiecaruia, o cetate de experiente si legaturi interumane. “BlackHelmets frati pe
viata” PS. Din suflet Cos!
